Cum gafele și stângăciile titularilor poziției de CEO par să nu se termine niciodată, astăzi o să vă povestesc despre discursul unui băiat nimerit dintr-o greșeala de recrutare în fruntea unei companii serioase cu valori și principii solide.

Este un episod real și halucinant care demonstrează că nevoia omului de a se ”impune”, așa cum înțelege el asta, este nestăvilită și nu poate fi oprită nici de bun simț  nici de inteligență.

Pe scurt noul CEO, în prima zi în funcție, strânge toată suflarea din firmă, ca la vreo 80 de oameni, și plin de înflăcărare, zice:

Sunt șmecher. Nu am mai lucrat niciodată în domeniul vostru de activitate. Nu am niciun fel de experiență de management.

Tot ce am condus vreodată în viața mea a fost un departament format din mine și o asistentă. Asta nu m-a împiedicat să obțin constant rezultate excepționale.

Și n-o să mă oprească nici de acum înainte pentru că am fost de față când s-a născut internetul și marii filozofi mi-au zâmbit din istorie.

Pentru că toate astea trebuiau să poarte un nume am apărut eu. Sunt un campion al dezvoltării companiei, un vizionar fără pereche și un conducător desăvârșit.

Tot ce s-a făcut până acum e greșit. Firma este într-o situație grea. Predecesorul meu a adus-o aici prin deciziile lui discutabile.

Voi face schimbări majore de produse, piețe, procese, echipă de conducere și cultură. Încep chiar de astăzi și voi fi gata în 3 luni.

Trebuie doar să fiți atenți la ce se întâmplă pentru că de restul mă ocup personal astfel încât să câștigăm cu toții mai bine, să fim mai eficienți și să ne îmbunătățim viața atât la serviciu cât și acasă.

Voi sunteți varză dar nu e vina voastră. Ați fost ținuți în întuneric și asta v-a făcut complet inerți și inepți.

Nu mai știți nici să deschideți computerul fără asistență, aveți nevoie de indicații precise pentru orice nimic.

Vă lipsește inițiativa, curajul și responsabilitatea dar nu este important pentru că eu pot să compensez aceste tare.

Știu ce este de făcut dar nu vă spun acum pentru că mi-e teamă că nu o să înțelegeți și nu o să fiți capabili să nu vă dați de gol în fața mulților dușmani ai companiei – fosta conducere, partenerii noștri, competitorii prezenți sau viitori.

O să vă dați seama cu timpul că ne îndreptăm spre ținte uimitoare, că sunt un om deschis, transparent care încurajează colaborarea și conflictul constructiv.

Dacă faceți exact cum zic eu vom zdrobi constant atât țintele cât și competiția. 

Cei care nu sunt cu mine sunt împotriva voastră și vor fi eliminați pentru că, în pădurea noastră, nu este loc pentru uscături.

Părerile voastre contează și, în măsura în care timpul mi-o permite, este posibil să le ascult uneori ba chiar să țin cont de ele.

A mai spus și alte prăpăstii din care reieșea clar că nu-l preocupă decât propria persoană și drumul cel mai scurt spre obținerea aprecierii echipei de expatriați la care raportează.

Că nu va încuraja competența, ci jocurile politice proaste. Că nu va premia performanța, ci obediența.

Că va auzi, fără să asculte sau să ia în seamă. Că-l doare-n prepeleac de toți și de toate.

La sfârșitul discursului, într-o discuție între 4 ochi, cineva îl întreabă ce a urmărit să obțină cu discursul lui.

”Am vrut să le câștig încrederea, să le insuflu optimism, să-i motivez și să le demonstrez că am toate soluțiile!”  zice el.

”Am mai vrut să-i fac să înțeleagă că suntem o echipă și mă bizui pe ei ca să atingem împreună culmi de glorie. Am reușit, nu-i așa?”

Ai reușit frate!