Doamna care a venit la interviu este manelista de business perfectă. Vorbește numai despre ea, înoată liniștită într-un ocean de certitudini, în care îndoielile sau întrebările sunt specii demult dispărute.

Știe precis că e perfectă în orice scenariu așa că nu o interesează să afle mare lucru nici despre firma mea, nici despre jobul pe care aș putea să i-l ofer. Îmi vorbește întruna despre cum a dărâmat ea munții în alte conjuncturi, pe alte meleaguri, înfruntând greutăți insurmontabile, ieșind mereu victorioasă din războaiele cu balauri legendari.

Am pierdut-o, n-o mai ascult. Gândurile îmi zboară spre trecutul îndepărtat. Eram tânăr, avem puțină experiență cu oamenii, credeam că porcul poate fi învățat să zboare dacă-l tratezi cu blândețe în timp ce-i explici exact ce-ți dorești de la el. Așa că am angajat-o pe surioara geamănă a manelistei de business care-mi împuie acum capul cu fantasmele ei.

Ce s-a întâmplat mai departe? Potopul! Haos peste tot, oameni ce și-au pierdut brusc motivarea, scandaluri neîncetate, informații puține, dar trunchiate, lingușeală josnică în susul ierarhiei, topoare pe masă în josul ei, totul pe o aparență de hărnicie, sinceritate și eficacitate a manelistei toxice. Cum era ea în realitate?

Superficială, vocală, vicleană. Acapara resursele comune numai în proiectele ei, ca să termine prima sau să demonstreze că se poate. Se certa ca-n piață cu oricine încerca să-i arate că exagerează. Șantaja acolo unde nu răzbea altfel, folosea informații complet false sau generos machiate ca să-și susțină punctul de vedere.

Conflictuală, agresivă, needucată. Dacă nu mergea  cu vrăjeala trecea la artileria grea, scandalul cu mânuțele în șold. Își făcea oponentul albie de porci, se victimiza profund – fără mine nici iarba n-ar crește aici, transforma orice detaliu nesemnificativ într-un obstacol de netrecut, se alia cu dracul ca să treacă puntea, apoi se punea pe el să-l ucidă.

Manipulatoare. Intra pe sub pielea șefilor mari. Le cânta în strună fără nicio jenă, îi încuraja chiar dacă era evident că au luat-o pe arătură. Se ținea deoparte de cei care păreau că au o opinie proprie împotriva curentului.

Lăudăroasă. Orice rezultat de la bunicel în sus i se datora în exclusivitate. Întârzierile sau insuccesele veneau de la oamenii din subordinea ei care nu pricepeau niciodată ce au de făcut.

Obsedată de control. Își ținea echipa sub teroare. Știa tot despre ce se întâmplă la job și mai tot despre bârfele de budoar de la serviciu sau acasă. Ori de câte ori era posibil folosea informațiile adunate în cel mai nesimțit mod posibil.

Periculoasă ca o cobră pentru subalternii, egalii ba chiar și șefii ei pe care-și închipuia că-i poate elimina. Dacă aceștia nu dădeau singuri pe lângă minge, le pregătea ea, grijulie, gropile în care să cadă cât se poate de rău.

Manelista adusă-n casă cu naivitate mi-a distrus mai bine de 1 an din viață. Părea competentă, muncitoare, aparent indispensabilă, văzută excelent de top management. Prin urmare a fost greu de scos din schemă chiar dacă au apărut dovezi solide că, deși afară era vopsit gardul înăuntru nu se mișca mai nimic.

Mulți conducători mediocrii, mari consumatori de limbi în zonele sensibile, vor susține până în pânzele albe o manelistă de business pentru că sunt incapabili să priceapă că un om care pare că dă, chiar magistral, cu sapa nu poate compensa niciodată rezultatele unei echipe funcționale.

Dragă Antreprenorule nu te lăsa impresionat de aportul pe care îl aduce acest specimen la succesul unor proiecte minore. Fă-i vânt din organizația ta dacă nu vrei să-ți ocupi în mare măsură timpul cu stingerea unor conflicte neproductive, să-ți plece toți oamenii capabili, să ai performanțe îndoielnice în chestiuni complexe unde nu mai merge cu vrăjeala.

Construiește fără ea sau vreuna dintre surioarele ei, o echipă de oameni cărora le pasă, colaborează eficient, învață permanent, își asumă responsabilitățile ce le revin și vei obține visatele rezultate excepționale.