Îmi sare în ochi un titlul de știre ”După 17 ani de lucrat în bancă și-a luat soarta-n mâini, și-a urmat pasiunea, a devenit antreprenor”.

Povestea este despre o directoare de bancă, ”cool”, manager de top, plătită cu 3000 de euro net pe lună, care s-a săturat de prostii, de presiuni corporatiste, de distorsiunea valorilor companiei, de jocuri politice ieftine, a tras linia și a plonjat în antreprenoriat.

S-a lăsat purtată de pasiunea ei arzătoare de a deveni coach transformațional, orice ar însemna asta. Ce vrăjeală obosită!

Concluzia jurnalistului spălat pe creier care a descoperit, cu această ocazie, tărâmul făgăduinței, preluată în cor și de alți filozofi ai publicațiilor online, este: ”dă-o-n mă-sa de corporație, fii Albă ca Zăpada, urmează-ți visul, aruncă-te pe fereastră și vezi tu după aia ce se mai întâmplă!”

Poetic, motivațional, eroic, idilic. Visul oricărei coafeze…

Să fie istorioara femeii cu vise umede de ”antrenor în ale transformării” atât de pozitivă, caldă, plină de învățăminte cucernice, inspirație sau pilde eroice?

N-aș crede. Băncile mai măricele din România au deja câțiva ani de când dau afară mii de angajați pe an. Un șef mediu ca poziție, inteligență sau bun simț, realizează cu 12-24 de luni în avans că-l paște securea.

Ca atare își pregătește terenul astfel încât să beneficieze de un ”pachet de plecare” cât mai usturător pentru companie, după care își pune problema ce va face restul de 20-30 de ani care-i rămân până la pensie, decide, apoi se agită în direcția care i s-a părut cea mai fericită.

Nicio legătură cu intuiția, curajul, inițiativa, descoperirea scopului în viață sau aruncarea pe apa sâmbetei  a unui pachet de beneficii barosan ca să-ți culegi, din noroi, pasiunea sfărâmată.

Lăsând deoparte bancurile cu bănci, transformate-n știri cu super eroi ai regăsirii de sine, să fie zicătoarea ”uită jobul la corporație ca să-ți urmezi pasiunea și să trăiești de pe urma ei, cel mai bun sfat?”

Puțin probabil! Situațiile diferă semnificativ de la om la tovarăș, așa că rațional este să iei în calcul unde ești, ce restricții înfrunți, pe ce te poți baza, cât  de consistentă îți pare viziunea care-ți dă târcoale la un test serios de stres, ce sacrificii ești dispus să faci personal, cum vede familia mișcarea, etc.

Când te mănâncă să faci o schimbare majoră în traseul tău profesional de la o poziție frumușică-n ierarhia corporatistă la statul de antreprenor mic, singur și necăjit, gândește-te bine înainte să acționezi, apoi:

Validează-ți viziunea

Fii sigur că știi exact unde vrei să ajungi, cum arată succesul, ce te va ajuta să câștigi în fața competitorilor tăi. Identifică mesajele care vor aduce clienții în curtea ta și-i vor face pe oameni să te urmeze.

Analizează mai multe scenarii alternative înainte să decizi pe unde o vei apuca. Evaluează riscurile, pregătește-te să le gestionezi eficace.

Pregătește-ți pasul

Nu te grăbi să scapi cu orice preț din jobul prezent doar pentru că ai decis deja să continui pe calea ta. Gândește-ți plecarea astfel încât să câștigi din ea. Învață tot ce este necesar înainte să fii de unul singur.

Testează-ți ideea de business, avantajul competitiv, felul în care ți-ai propus să crești. Identifică cine te va ajuta să-ți simplifici existența. Adună informațiile indispensabile succesului, studiază piața, preferințele și durerile nealinate ale clienților.

Fă-ți un plan realist

Nu te arunca în focul luptei legat la ochi. Estimează-ți corect valoarea, disponibilitatea, resursele, eficacitatea.

Fii sigur că ai, sau vei avea resursele necesare în timp util. Stabilește priorități. Ține-te de ele. Nu lăsa pe mâine ce poți face acum.

Promovează-ți produsele, serviciile, brandul personal. Construiește și distribuie mesaje personalizate pentru fiecare segment de piață-n parte. Valorifică alianțele la care ai acces.

Ferește-te de concesii costisitoare

Cheltuiește cu cap. Folosește tot ajutorul care ți se oferă. Nu te pierde în detalii sau acțiuni neproductive. Investește în ceea ce este absolut necesar pe drumul critic.

Lasă BMW-ul pe mai târziu. Concentrează-te pe conversie, nu pe măsurarea unor indicatorii de ego. Nu cădea în capcana de a oferi multe servicii gratuite doar ca să devii cunoscut repede.

Nu amâna soluționarea inițiativelor importante pentru că urăști să completezi hârtii, să trimiți oferte sau să ieși la întâlniri cu prospecții.

Mersul pe calea ta are părțile lui bune, te convinge că ești capabil să faci lucruri, să învârți roata chiar și fără un mecanism bine uns în spate. Afli că există oameni care apreciază, ba chiar plătesc, ceea ce știi tu să livrezi. Ești mai fericit, te simți cu adevărat liber.

Ai multe decizii de luat, depinzi mai puțin de alții, jocurile politice discutabile dispar în bună măsură. Succesul îți aparține, nu-și mai arogă nimeni paternitatea ideilor tale, precizia în execuție sau alte merite. De acum îți rupi gâtul pe limba ta.

Nu-i însă de ajuns să vrei, ca să și poți. Oricât de multă muncă, pasiune, talent, inovație ai pune într-un proiect există o șansă ca nimănui să nu-i pese.

Dacă nu găsești măcar pe cineva care să plătească pentru rezultatul eforturilor tale nu se numește că ai pus pe șine un business, ci că ai un hobby scump.

Când lucrezi pentru tine crește presiunea să-ți comunici viziunea, să aduci valoare, să oferi soluții  viabile pentru nevoi care există pe piață, să bați palma permanent cu clienți noi.

Nu fugi din jobul tău la stăpânire dacă urăști să vinzi sau nu ești capabil să clădești un sistem de relații funcțional.

Uneori corporația te concediază, iar tu trebuie să reacționezi rapid ca să cazi în picioare.

Pe principiul orice șut în cur e un pas înainte ești forțat să te adaptezi unei situații dure. Poți să aburești niște ziariști care habar n-au pe ce lume trăiesc, dar povestea asta n-are nicio gară cu luatul frâielor vieții în mână sau cu alegerea deliberată a potecii vocaționale după care suspinai de 17 sau 117 ani.

Cum rămâne cu pasiunea care nu-ți dă pace?

Presupunând că-ți face din senin cu ochiul, urmeaz-o numai dacă știi sigur că asta îți dorești, a venit momentul potrivit, ești pregătit sufletește, ai resursele necesare și convingerea că poți să trăiești în afara sistemului de beneficii corporatist. Dacă nu, stai în banca ta!